TELEFOANE: Redacție 021 410 23 84 / Tipografie 021 315 25 10 / Librărie 021 305 37 03

Cartea și lăcomia de la firul ierbii

AlexDe când a început anul 2014 toată populația țării este întoxicată prin mass-media, zi de zi, noapte de noapte, dimineață de dimineață, seară de seară, de luptele politice interne de pe scena socială a vieții noastre mioritice. Nu știm cum este la alții, de altfel nici nu ne prea interesează, dar noi am început să fim confuzi, să nu mai înțelegem nimic, să ne dăm cu stângul în dreptu’, cu dreptul în stângu’, cu fața în dos și cu dosul în față, ca la un spectacol de gală de la circul de stat. Totuși în percepțiile noastre rămâne o excepție, una importantă, chiar fundamentală. Din toată tevatura asta știm că în spatele acestor reprezentații desuete, de la nivel înalt, mediu și mic, tronează o molimă tipic națională: lăcomia.

Cu siguranță că nu spunem o noutate, dar în ultimele două decenii acest cuvânt a fost și este ocolit cu bună știință, ne facem că nu-l recunoaștem, sau îl ocolim, din vocabularul cotidian am eliminat substantivele „rapacitate” și „voracitate”, ca să nu jignim, doar suntem niște delicați, și totul e spectacular și duios. În neliniștea și iritarea noastră zilnică am dezlegat însă un itinerariu al lăcomiei, care nu începe de sus în jos, ci, respectând proporțiile, invers, de jos în sus.

Așadar, cu toate eforturile ziariștilor de a transforma o informație în știre bombă, vestea privind cererea deschisă a unei învățătoare către părinți, ca aceștia să aducă mai mulți bani pentru cadouri, nu a impresionat pe nimeni. Nici măcar nu a fost subiect de analiză și dezbatere la mesele de întâlnire a pensionarilor bunici. Explicația e simplă: nu e nicio noutate! Doar un tată înțelept a zis: „Îl felicit pe acel părinte care a înregistrat-o pe învățătoarea lacomă și a făcut totul public. A riscat soarta copilului aflat în clasa ei!”.

Acum 21 de ani și noi am fost într-o situație similară. Băiatul nostru se afla în clasa întâi. Cu o lună înainte de prima lui serbare de Crăciun vine acasă cu un mesaj de la d-na învățătoare. Titlul mesajului era acesta: „Către Comitetul de Părinți al clasei I A. Informare”. Apoi pe coala de hârtie scria negru pe alb: „Fondurile care se vor strânge pentru cadourile de Crăciun trebuie să acopere contravaloarea unor obiecte de maximă urgență și necesitate: 1 fier de calcat, 1 storcător de fructe, 1 mixer, 1 aspirator, 1 set complet de tacâmuri și farfurii, 1 cafetieră, 1 prăjitor de pâine”. Reacția noastră a fost simplă. Am întrebat: „Învățătoarea fiului e tânără? Se căsătorește și nu are trusou?”. Răspunsul a venit imediat: „Are 53 de ani și trăiește cu al doilea soț de câțiva ani”.

Nu am onorat solicitarea învățătoarei cu niciun ban. În schimb, ca să nu fim etichetați măgari, prost educați și fără recunoștință, am ambalat într-o pungă de cadouri seria de Opere complete Marin Preda, editată de Academia Română.

Atitudinea „doamnei” a fost pe măsură. Doar note de trecere. La „contribuabilii” listați, numai note de 10,00. Pe vremea aceea nu se puneau calificative.

1,150 total views, 0 views today

Tagged

About Alexandru CALMÂCU

Alexandru Calmâcu este unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti pe Educaţie, cu o experienţă în presă de peste 25 de ani, timp în care a lucrat pentru instituţii media precum Agerpres (unde a fost corespondent de război în Transnistria), Evenimentul Zilei, Gardianul şi Puterea. Din 2011 predă Genurile presei scrise la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti, iar din 2012 ocupă funcţia de redactor şef al Editurii Universităţii din Bucureşti.

View all posts by Alexandru CALMÂCU →

Alte articole

Lasă un răspuns