TELEFOANE: Redacție 021 410 23 84 / Tipografie 021 315 25 10 / Librărie 021 305 37 03

Unchiul Marin

Alex. C.În aval de râul Argeș, pe malul drept, la 41 kilometri de București, se află Hotarele, localitate administrată de județul Giurgiu. În partea sudică a ei, în ultimele trei decenii, satul Scărișoara a fost înghițit de comună și a devenit un fel de cartier rural. Casele bătrânești și noi, cu puține sau excesiv de multe odăi, cu stucaturi modelate după o rețetă arhitectonică inexistentă, formează o priveliște care nu supără ochiul, dar nici nu-l fascinează. Țăranii de aici sunt zarzavagii din tată-n fiu și din mamă-n fiică. Ei poartă aceleași pălării de fetru, cu panglică și boruri înguste, din primăvară și până-n toamnă. Cămășile, din câte am observat, le schimbă doar duminica, de sărbători sau la principalele evenimente de viață – nunți, botezuri, înmormântări. Morala, sau atitudinea lor față de mersul vieții, este una simplă, rațională și încrâncenată, autohtonă precum cea din „Moromeții”, nepoluată de înfluența urbană.

Localnicii nu se cunosc după onomastica din cărțile de identitate, ci după porecle. Mari probleme o au și autoritățile în a-i identifica pe unii sau pe alții. De pildă: Nelu lui Găinaț sau tușa Ioana care-l ține pe Găinaț; Costică al lui Ficat (din cauza gălbejelii de pe față); „alde” Chioru (a pierdut un ochi de la o schijă); Bebe al lui Mărfar (căra legumele țăranilor la piață); Nicoleta lui Mutu (fiindcă nu vorbește, deși are glas); ai lui Coaică (supranumele vine de la regionalismul „cojoaică”, o specie de pasăre mică din familia ciocănitoarei); fetele lui Creangă din Tei (a căzut dintr-un tei); „alde” Smintitu (vorbește de unul singur când sapă); Gherghina lui Lambă (o deviere de la „lampă”. Omul avea una singură în toată casa, care îi și funcționa). Și multe, multe atele.

Un detaliu important este faptul că unii localnici, foarte puțini la număr, cât degetele de la cele două mâini, nu au porecle. În sat sunt prețuiți diferit. Din această categorie face parte Unchiul Marin. Toată lumea îi spune așa, deși cei mai mulți nu au niciun grad de rudenie cu personajul. La rândul său, Unchiul Marin se adresează la toți și la toate cu apelativul „nepoate” sau „nepoată”.

După o zi de muncă la câmp ne regăsim cu Unchiul Marin la magazinul lui Buște (prescurtarea de la „buștean”). Este locul de refugiu al bărbaților din sat, ca să mai scape de gura muierilor. Pe motiv că se duc după o pungă cu orez, evadează la câteva fericite și nu puține beri, chiar dacă acasă au butoaie cu vin și bidoane cu țuică. Unchiul Marin, aflat într-un grup de bărbați, ne vede și ne face cu mâna. Ne apropiem. Mai întâi mă prezintă tovarășilor de bere: „El e nepotu’ ce-o ține pe aia mare a lu’ Greceanu. Băiet isteț, deși socru-su nu l-a vrut că nu are mașină și fumează”. Aplecări aprobatoare din cap și zâmbete cu subînțeles, schițate de buze groase și subțiri, umede și înmiresmate de lichide. Apoi ni se adresează: „Măi, nepoate, cine a zis «Mor multe șiraguri de clipe,/ Și nimeni nu-mi bate la poartă,/ Când vremea-mi așterne pe suflet/ Cenușa ei aspră și moartă.»?”. Întrebarea ne-a luat puțin pe nepusă masă, dar am răspuns imediat: „Goga, unchiule, Octavian Goga!”. „Băiat deștept acest Goga!”, a concluzionat, cu un of în inimă, Unchiul Marin. Apoi către un tânăr din grup: „Băi, știrbule, i-a auzi aici «Vin neguri, cu noaptea pe umeri,/ Și bezna mă ’nghite, nătângă, /Și viforul vine, păgânul,/ A viselor aripi să-mi frângă.» Ce zici?” În loc de răspuns a primit un rânjet ca dintr-un cabinet de psihiatru.

În 1972, când Argeșul, crâncen, s-a revoltat peste case și câmpuri, toți sătenii urcau în poduri sacii cu grâne și făină. Unchiul Marin punea la adăpost numai cărțile de suflet.

Unchiul Marin a făcut doar șase clase de școală.

1,202 total views, 0 views today

Tagged

About Alexandru CALMÂCU

Alexandru Calmâcu este unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti pe Educaţie, cu o experienţă în presă de peste 25 de ani, timp în care a lucrat pentru instituţii media precum Agerpres (unde a fost corespondent de război în Transnistria), Evenimentul Zilei, Gardianul şi Puterea. Din 2011 predă Genurile presei scrise la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti, iar din 2012 ocupă funcţia de redactor şef al Editurii Universităţii din Bucureşti.

View all posts by Alexandru CALMÂCU →

Alte articole

Lasă un răspuns