TELEFOANE: Redacție 021 410 23 84 | Tipografie 021 315 25 10 | Librărie 021 305 37 03

Camera 20 de la parter

Alexandru CalmacuÎn societatea prin care ne învârtim de dimineața și până noaptea, indiferent de anotimp și vreme, toată lumea internă și internațională ne cere să fim informați despre tot ce mișcă în jurul nostru, indiferent de domeniu.

Deoarece suntem foarte ascultători în această privință, altminteri ne-ar mânca gaia dacă nu receptăm și reținem informațiile, adică știrile cotidiene despre viața socială, politică și culturală, nu trece zi de la Dumnezeu să nu deschidem televizoarele, site-urile, ziarele, revistele sau pliantele de publicitate vârâte în cutiile poștale. Și așa începem să ne informăm despre: crime, sinucideri, violuri, bătăi, împușcături, accidente rutiere, furturi în stradă sau magazine, corupție, politicieni perverși și flegmatici, femei goale și pline, adultere din viața unor vedete despre care nimeni nu a auzit vreodată. Lista ar putea continua, dar ne e teamă că plictisim cititorii. După cum se poate observa, în înșiruirea noastră scurtă am respectat ordinea domeniilor tematice precizate mai înainte: viață socială, politică și culturală.

De cealaltă parte a baricadei, jurnaliștii sunt înnebuniți după astfel de știri informative și aleargă ca bezmeticii pentru dezvăluiri șoc, de genul „Elodia trăiește”. Alergarea nu o fac din proprie inițiativă. Obligația este impusă de șefii de redacții, pentru simplul motiv că doar informațiile de felul acesta se vând și duc la creșterea audienței. Comentariile despre actuala strategie publicistică sunt caduce și avem convingerea că, pe o perioadă lungă de timp, nu se va schimba nimic în acest sens.

În schimb, un autor, care scrie și publică o informație cu tematică diferită de cele aflate și statornicite în circulația media, este etichetat ca fiind pueril, atemporal, obscur și depășit. Ne asumăm cu drag acest risc, chiar trăim o plăcere sadică să intrăm în joc, și vom relata un eveniment care, în opinia noastră, înseamnă mai mult decât o informație.

În zilele de început de an universitar, administratorii de cămine au fost în mare agitație. Nu mai pridideau cu repartițiile de cazări pentru studenții din provincie, veniți la învățătură în Capitală. Încărcați cu bagaje, însoțiți de părinți și alte rude, cu toții cereau lămuriri despre condițiile și facilitățile oferite. Așa s-a întâmplat și la căminul Panduri al Universității București. În tot acest freamăt, apare la un moment dat în biroul administratorului un cuplu tânăr, soț și soție. Amândoi din Grecia. Soțul vorbea destul de bine limba română. Soția deloc. În dialogul cu administratorul, el a zis: „Am locuit în acest cămin în anul 1985. Am ocupat camera 20 de la parter împreună cu alți trei colegi din Grecia. După 28 de ani am revenit special în România ca să-i arăt soției camera 20 de la parter, dacă mai există. Adică locul în care am trăit cele mai frumoase clipe ale tinereții și studenției”.

Răspunsul administratorului: „Da, există!”

2,476 total views, 4 views today

Tagged

About Alexandru CALMÂCU

Alexandru Calmâcu este unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti pe Educaţie, cu o experienţă în presă de peste 25 de ani, timp în care a lucrat pentru instituţii media precum Agerpres (unde a fost corespondent de război în Transnistria), Evenimentul Zilei, Gardianul şi Puterea. Din 2011 predă Genurile presei scrise la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti, iar din 2012 ocupă funcţia de redactor şef al Editurii Universităţii din Bucureşti.

View all posts by Alexandru CALMÂCU →

Alte articole

Lasă un răspuns