SUBSTANTIVELE COMPUSE GERMANE ȘI CORESPONDENȚII LOR ÎN LIMBA ROMÂNĂ EXEMPLIFICATE PE LIMBAJUL DE SPECIALITATE DIN DOCUMENTELE POLIȚIEI DE PROXIMITATE

„În lucrare se pornește de la ideea că traducerea substantivelor compuse germane prezintă unele dificultăți datorită existenței altor modele formative lexicale în română și că, dincolo de aceasta, fiind vorba de un limbaj de specialitate, traducerea implică și rigori terminologice impuse de domeniul ales. Apar restricții sau neconcordanțe impuse de structuri sociopolitice și legislative diferite, pe de o parte între țările de limba germană, pe de altă parte între acestea și România. În plus, pentru România aflată în plin proces reformator imediat după 1989, se creează noi realități, ce se vor denumite univoc. Vorbim, așadar, despre o lucrare de lingvistică aplicată, preocupată de lexicul unei părți din administrația română și germană abordat prin metoda declarată de autoare ca fiind contrastivă, fără însă a trage concluzii explicite cu valoare generală asupra asemănărilor și deosebirilor sistemice dintre cele două limbi, ceea ce autoarea nici nu își propune. În fapt, se caută și se găsesc, ce-i drept, în mod remarcabil, corespondențe de sens și apoi de notație, rezolvându-se corect problema traducerii terminologiei de specialitate. Lucrarea aduce o mare cantitate de informație și sistematizează, pe bază de date culese cu acribie, aspecte noi, din perspective noi.” (Prof. univ. dr. Speranța Popescu)