TELEFOANE: Redacție 021 410 23 84 | Tipografie 021 315 25 10 | Librărie 021 305 37 03

Eseu fără beteală și zorzoane

Alexandru CalmacuÎn case se simte tot mai puternic parfumul de mere și gutui coapte. Liniștea hibernală planează peste spiritele, mai mult sau mai puțin încinse, ale vieții publice.

De un an, sau mai bine zis în 355 de zile (rezervând cele zece restanțe pentru tihnă), visăm la această scurtă pace universală, națională, instituțională, stradală, profesională, casnică. Această pace, simțim, anulează tulburările cotidiene și vindecă sau șterge, ca o parafrază după Arghezi, bubele și mucegaiul din gândire, spirit și comportament. Noi credem sincer în această realitate divină, chiar dacă cei mai mulți o contestă. Singura nefericire rămâne că pacea despre care vorbim are o perioadă scurtă de existență, până la Bobotează. Adică până-n ziua în care curajoșii se aruncă în apele foarte reci, ca să înoate și iar să înoate.

Atenția noastră se îndreaptă acum spre aluatul pentru copturile sărate și dulci, spre verificarea dacă varza murată a ieșit tare sau moale, spre sticla cu vin, ales și băut cu sfințenie, spre luminițele puse în brazi, la geamuri sau agățate în pereți, spre găsirea acelor priviri caline și drăgăstoase, uitate și neuitate. Și toate astea pentru a uita răutățile, nedreptățile și blestemele din cele 355 de zile.

Un student al universității noastre a pus o întrebare care ne-a surprins: „Care este diferența dintre iarna rusească și cea românească?”. Precizăm că solicitarea tânărului nu avea conotații politice. Dimpotrivă. Interogația se născuse dintr-o sintagmă întâlnită în lecturile sale: „Ninge ca-n Esenin!”. Considerăm că răspunsul dat a fost unul precipitat și sumar: „Iarna rusească este continuă, fără mari pauze solare, pe când cea românească e una fragmentată!”. Spre surprinderea noastră, explicația l-a satisfăcut întru-totul pe student, care a replicat: „Acum am înțeles! Mi-ați confirmat că marile opere literare se scriu în zilele friguroase de iarnă, când liniștea hibernală aduce gândire, meditație, profunzime și care nu lasă loc agitației caracteristice din timpul verii, atunci când totul se diluează într-o manieră lichidă, dulceagă și aprins colorată”. Reacția noastră – un surâs de adâncă înțelegere.

Pentru un asemenea student, o întâmplare explică totul. La trei ani după absolvirea facultății, asta se întâmpla undeva prin anii ’80, autorul acestor rânduri vindea roșii în fosta piață de la Unirii. În fața tarabei cu pătlăgele ne surprinde un mare și neuitat profesor, regretatul italienist George Lăzărescu. După ce a cumpărat de la noi două kilograme de roșii, ne-a strâns mâna și, cu o voce călinesciană, a spus: „În curând ne vom revedea în alt loc. Așa am început și eu!”. La un an de la această întâlnire ne-am regăsit cu George Lăzărescu în Sala 1 a Bibliotecii Academiei. Pe atunci lucram la îngrijirea unei ediții despre publicistica lui Mihai Ralea. Atunci ne-a zis: „Ți-am spus că ne vom revedea în alt loc. Și drumul tău nu se oprește aici”. După mai mulți ani, l-am invitat pe profesor în aula Colegiului Național „Gh. Lazăr” pentru o prelegere în limba italiană despre Leonardo da Vinci. Când a văzut aula plină cu elevi și studenți, s-a întors spre noi și ne-a întrebat: „Să vorbesc în italiană? Mă înțeleg tinerii?”. Noi am răspuns: „Da!”. După eveniment, ne-a luat de braț până la stația de troleibuz. La despărțire, aceeași voce călinesciană: „Dragul meu fost student (niciodată nu a putut să pronunțe corect numele nostru), bătrânețea și boala îmi taie drumul pentru următoarea revedere. Însă să știi că drumul tău este lung și frumos! Totul de la pătlăgele pleacă…”

Fiind ultimul editorial din acest an, clopotele bat a tihnă și gândurile noastre către dumneavoastră se încarcă de frumos și bine, de gândire aleasă.

2,116 total views, 6 views today

Tagged

About Alexandru CALMÂCU

Alexandru Calmâcu este unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti pe Educaţie, cu o experienţă în presă de peste 25 de ani, timp în care a lucrat pentru instituţii media precum Agerpres (unde a fost corespondent de război în Transnistria), Evenimentul Zilei, Gardianul şi Puterea. Din 2011 predă Genurile presei scrise la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti, iar din 2012 ocupă funcţia de redactor şef al Editurii Universităţii din Bucureşti.

View all posts by Alexandru CALMÂCU →

Related Posts

Leave a Reply