TELEFOANE: Redacție 021 410 23 84 | Tipografie 021 315 25 10 | Librărie 021 305 37 03

Ignoranța anulează valoarea

Alexandru CalmacuÎntr-o zi din cele două săptămâni de huzur culinar și melancolic, cu agitație casnică și maladiv comercială, proprie sărbătorilor de iarnă, am fost înștiințați că Academia Română a premiat două lucrări tipărite la Editura Universității din București (EUB). Firește, anunțul oficial ne-a bucurat peste măsură, mai ales pentru străduința autorilor de a îmbogăți cercetarea românească cu două cărți de referință (de altfel, evenimentul este consemnat într-un comunicat de presă postat pe site-ul EUB).

În acest editorial nu ne-am propus să scriem despre premii, deoarece suntem fanatici în a respecta cu sfințenie regula „lauda de sine nu miroase a bine”, ci despre instituția care a pecetluit și pecetluiește recunoașterea științifică și culturală a creațiilor naționale.

La fiecare sfârșit de an calendaristic toată lumea premiază pe toată lumea, cu agende, calendare, decorații, diplome și, pe alocuri, cu ceva bani. E un gest frumos, de tradiție, care instituie un confort spiritual ales și promițător. Însă când cineva sau ceva intră în atenția Academiei Române, este, după părerea noastră, cu totul diferit, deosebit, ceva care depășește cu mult cănile și pixurile personalizate, puse în pungi colorate, din hârtie. Publicul larg nu face această distincție, dimpotrivă, plasează instituția în rândul celor comune din societate, iar mass-media tace mâlc, nu scrie nimic despre activitatea celui mai important for al culturii și științei naționale. Singurele intervenții apar doar atunci când se simte o sămânță de scandal. Nimic mai mult! Din această cauză, în viziunea celor mulți, imaginea Academiei Române este una confuză, nici măcar aproximativă, chiar minimalizată.

În primul rând, numele de „academie” s-a răspândit ca vântul în onomastica unor instituții mioritice. Astfel, avem „academii de fete”, „academii de băieți”, „academii CISCO”, „academii EBS”, „academii de SAP, APAB, Basis” (în ignoranța noastră, recunoaștem, nu știm ce înseamnă aceste inițiale). Lista instituțiilor astfel botezate e mult mai lungă. Lista celor care urmează să primească botezul ar fi: primăriile devin academii administrative (prescurtat AA); parlamentul – academia deputaților și senatorilor (ADS); guvernul – academia de miniștri (AM); ministerele – academii de secretari de stat (ASS); școlile – academii de profesori, elevi și părinți (APEP). Și așa mai departe.

Dintr-o curiozitate proprie am întrebat câțiva tineri studenți dacă cunosc cel puțin două nume de membri ai Academiei Române. Răspunsul a fost cel așteptat: niciunul. În schimb, ni s-au înșiruit, printr-o gestică de profundă cunoaștere, nume de „vedete” autohtone care s-au măritat și divorțat, care s-au îngrășat și slăbit, care au înșelat și ademenit, care cheltuie sau nu, care s-au destrăbălat prin cluburi sau nu.

În limbajul comun – cititorii știu asta –, cine dă dovadă de analfabetism este catalogat „academician”.

Nu știm dacă în alte spații europene, și nu numai, respectul față de academiile naționale este identic cu cel de pe plaiurile noastre. Însă știm că Academia Română este unică și înseamnă valoare intelectuală.

1,968 total views, 2 views today

Tagged

About Alexandru CALMÂCU

Alexandru Calmâcu este unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti pe Educaţie, cu o experienţă în presă de peste 25 de ani, timp în care a lucrat pentru instituţii media precum Agerpres (unde a fost corespondent de război în Transnistria), Evenimentul Zilei, Gardianul şi Puterea. Din 2011 predă Genurile presei scrise la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti, iar din 2012 ocupă funcţia de redactor şef al Editurii Universităţii din Bucureşti.

View all posts by Alexandru CALMÂCU →

Related Posts

Leave a Reply