Redacție 0726 390 815 Tipografie 0799 210 566 Librărie 021 305 37 03

Mândria caselor cu biblioteci a dispărut

home-bibliotecaDe câte ori mergem pe stradă, mai mult sau mai puțin grăbiți, în mașină sau tramvai, pe bicicletă sau pe jos, în special pe traseele de zi cu zi, privim tot mai dezinteresați decorul înconjurător. Într-o lehamite de om sătul de viață, un amic de-al nostru constata, parafrazându-l pe Cioran, că în mecanica pueril de cotidiană a privirii nu mai observăm dacă florile cresc, se usucă sau sunt furate.

În toată această învolburare citadină, când simțurile se reduc la zero, de dimineață și până la fericita odihnă de noapte, ne scapă firesc detaliile peisajului, sau le lăsăm să scape, din rutină. Cu toate astea, mai avem momente de luciditate.

Într-o frumoasă și sănătoasă zi din viață, în drum spre locul de muncă, ne-am propus să resuscităm atenția, observația și analiza. Nu mai e o noutate, toată lumea știe că ne aflăm într-o perioadă în care totul se vinde și se cumpără, se cumpără și se revinde. Din această cauză, mii de panouri publicitare, mai mici, mai mari sau foarte mari, au umplut străzile, străduțele, cărările și bulevardele. Unele mai exotice decât altele. Cele care ne-au atras atenția au fost reclamele la mobilier. În special la garniturile de birouri cu biblioteci.

Imaginile afișate ne arătau birouri impunătoare, din sticlă, lemn sau metal, într-un design fantezist, în față cu scaune ergonomice sfidătoare sau umile, și cu câte trei rafturi înghesuite, parcă „aruncate” pe perete în stânga și-n dreapta, alte trei suspendate într-un dulap căreia i se spune popular „soldat”, restul, sertare și sertărașe pentru creioane, gume și altele. Curiozitatea ne-a făcut să vizităm un mare depozit de mobilă și, la raionul cu pricina, garniturile erau într-adevăr cele prezentate în afișe. Am întrebat supraveghetoarea: „Aveți modele de biblioteci?”. „Da, sunt cele expuse aici!”, ne-a răspuns tânăra, etalând prin zâmbet o dantură parcă împrumutată din altă reclamă. „Noi dorim o bibliotecă cu zece etajere, înaltă cât ține peretele”, am explicat. Fata ne privește lung și spune: „ Știți, producătorii merg azi pe ideea unui mobilier sumar și funcțional. La ce vă trebuie o astfel de bibliotecă?”. „Pentru cărți!”. „Păi ce faceți cu atâtea cărți?”, a continuat ea cu întrebarea. „Ca să citesc și să recitesc!”. „Înseamnă că n-aveți altceva mai bun de făcut”, a concluzionat meditativ domnișoara.

Un vechi prieten ne-a amintit cum, în armată, ascundeam cărțile în pufoaică, sub saltea și pernă. Eram prinși și băgați la arest. Acum, mândria caselor cu biblioteci a dispărut.

 3,657 total views,  4 views today

Tagged

About Alexandru CALMÂCU

Alexandru Calmâcu este unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti pe Educaţie, cu o experienţă în presă de peste 25 de ani, timp în care a lucrat pentru instituţii media precum Agerpres (unde a fost corespondent de război în Transnistria), Evenimentul Zilei, Gardianul şi Puterea. Din 2011 predă Genurile presei scrise la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti, iar din 2012 ocupă funcţia de redactor şef al Editurii Universităţii din Bucureşti.

View all posts by Alexandru CALMÂCU →

Related Posts

Leave a Reply