TELEFOANE: Redacție 021 410 23 84 | Tipografie 021 315 25 10 | Librărie 021 305 37 03

„Nu spun în ce țară plec. Dar plec!”

Alexandru CalmacuO știre recentă de presă informează că România a pierdut, în ultimii patru ani, 45.000 de cadre medicale. Nu mai ținem minte dacă autorii statisticii au folosit „peste”, însă cu siguranță nu au întrebuințat „până la”. Oricum, susțin ei, cifra este exactă, iar autoritățile politice și nepolitice au alimentat cu bună știință exodul. Deci toată lumea e fericită! Străinii norocoși au picat pe mâini profesioniste, medicii noștri primesc salarii în lire sterline sau euro, iar noi, cetățenii de rând din această parte estică a Europei, avem șansa uriașă de revenire (sau de rămânere) la tradiție, în sensul conservării acesteia pentru frumusețea culturii populare. Cu alte cuvinte, pentru gripă o să punem pe spate ventuze flambate la flacăra lămpii cu spirt, pentru un abces vom folosi țuica și sfoara, iar femeile noastre vor naște la babe comunale sau la agentul sanitar.

Statistica este restrictivă. Ea se referă la un singur domeniu fundamental al societății. Lumea întreabă firesc cam care ar fi situația în celelalte domenii importante din viața noastră atât de românească. Asigurăm și liniștim cititorii că este la fel de bine, poate și mai bine.

O întâmplare reală ar putea rezuma un răspuns legat de această curiozitate.

Locuitorii sectorului 6 al Capitalei, în special cei din cartierele Drumul Taberei și Militari, își amintesc că, până nu de mult timp, în mijloacele de transport în comun cerșea, în afara modelului cunoscut și cu personaje atât de obișnuite, în sensul etniei, o domnișoară îngrijită, la vreo 24 de ani. După ce urca în autobuz, își dregea glasul printr-o tuse scurtă și începea să recite, cu emfază și emoție, „Luceafărul” de Mihai Eminescu. Domnișoara se încăpățâna să recite poemul de la cap la coadă, nu pe fragmente. Deci nu o interesa dacă presupușii călători cu dare de mână coborau între timp din mașină. Întregul ei recital dura cât parcursul a patru-cinci stații de autobuz. Nu negăm faptul că mulți călători erau impresionați de prestația fetei și o serveau în sensul cunoscut. În drumurile noastre cotidiene am întâlnit-o de mai multe ori. La un moment dat, curiozitatea ne-a făcut s-o abordăm. Și ea ne-a răspuns: „Am terminat Pedagogia și nimeni nu se uită la mine. Strâng bani ca să plec în altă țară. Nu vă spun unde, căci n-are rost!”.

Sigur că nu are rost să știm în ce țară străină pleacă. Dar ne-a convins că pleacă, fără să se uite înapoi.

2,194 total views, 4 views today

Tagged

About Alexandru CALMÂCU

Alexandru Calmâcu este unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti pe Educaţie, cu o experienţă în presă de peste 25 de ani, timp în care a lucrat pentru instituţii media precum Agerpres (unde a fost corespondent de război în Transnistria), Evenimentul Zilei, Gardianul şi Puterea. Din 2011 predă Genurile presei scrise la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti, iar din 2012 ocupă funcţia de redactor şef al Editurii Universităţii din Bucureşti.

View all posts by Alexandru CALMÂCU →

Related Posts

Leave a Reply