Recenzii
Numai clienții autentificați, care au cumpărat acest produs, pot să scrie o recenzie.
29,00 lei
Volumul se poate achiziționa în format electronic prin
Google Play
Volumul Fabrica de fraze îi invită pe cititori la o călătorie în lumea fascinantă a presei din vremea lui Mihai Eminescu. Concepută ca un foileton, cartea surprinde condiția scriitorului aflat în rol de gazetar. Atmosfera epocii este reconstituită prin prisma istoriei culturale a dezvoltării jurnalismului în secolul al XIX-lea. În împărăția de cerneală și hârtie a ziarului, Eminescu, scriitorul, dă viață unor întâmplări și personaje desprinse din realitatea imediată, dar sublimate expresiv prin temperamentul condeiului său.
Cu mijloacele științelor limbajului – retorică, stilistică, pragmatică, lingvistica textului – sunt explorate ingredientele scrisului gazetăresc din Belle Époque, la frontiera dintre literatură și publicistică. Cititorul va descoperi cum se încheagă, în universul fragil al foilor cu viață de o zi sau două, ideile și viziunea unui scriitor fără seamăn, în ce constă aliajul compozițional al articolelor eminesciene sau cum se concepe, în arena presei, regia retorică a unui turnir polemic.
Lucrarea se adresează unui spectru mai larg de specialiști și poate fi parcursă cu folos de jurnaliști, oameni de televiziune, influenceri sau, pur și simplu, de oricine vrea să afle că a comunica înseamnă, într-un anumit sens, a trăi.
Numai clienții autentificați, care au cumpărat acest produs, pot să scrie o recenzie.
Roxana LĂZĂRESCU –
Un demers extrem de bine articulat, incitant și menit să (re)pună în discuție și să (re)definească locul gazetarului Eminescu în contextul a ceea ce știm (uneori clișeizat) despre opera și personalitatea acestuia. O carte atent documentată, ce nu conține doar o perspectivă asupra modului în care Eminescu a înțeles să-și scrie articolele din Curierul de Iași și din Timpul, asupra liniilor de gândire, dar și de limbă pe care le vizează în aceste articole, ci și un compendiu de istorie a presei, de familiarizare a cititorului cu evoluția discursului jurnalistic – într-o mișcare permanentă dinspre realitățile sociale din lumea largă spre cele de la noi, cu o scrutare atentă a influențelor și a intențiilor (mereu polemice prin raportare la limbajul gazetarilor autohtoni) lui Eminescu, dar și cu o subtilă punere în relație a felului în care poezia, fragmentele de proză și de dramaturgie ale acestuia dialoghează – la nivelul stilului și al preocupărilor – cu demersul de gazetar. De aceea, Fabrica de fraze. Eminescu în lumea presei, volumul lui Ioan Milică, nu e o carte doar despre gazetarul Eminescu, ci despre omul Eminescu și, în egală măsură, un manual ce propune un model de înțelegere a ceea ce a însemnat secolul al XIX-lea pentru cultura românească, așezând articolele lui Eminescu sub semnul conștiinței că limba este oglinda înțelepciunii/ființei unui popor și produsul unei conștiințe ce s-a hrănit din sursele marilor cărți ale lumii.
Recuperări necesare: Fabrica de fraze. Eminescu în lumea presei, de Ioan Milicăde Nicoleta MUNTEANU
Roxana LĂZĂRESCU –
Făcînd un exerciţiu de imaginaţie, după lectura cărţii, ne-am putea întreba dacă există vreun cuvînt în limba română al cărui înţeles să cuprindă în întregime complexitatea analizei pe care a făcut-o profesorul Ioan Milică publicisticii eminesciene. Cuvîntul potrivit ar fi, credem, acela de răs-bunare, în înţelesul pe care îl acordă Constantin Noica acestui termen. În Cuvînt împreună despre rostirea românească (1996), filozoful român ne spune că răs-bunare „însemna, în primul ceas, a face din nou bun ceva“. Referindu-se apoi la întunecatul cuvînt „răzbunare“, Noica îl răs-bună, arătînd cum el poate fi făcut bun, la fel cum, de pildă, „«vremea se răzbună», adică se face bună, se înseninează“
Eminescu şi lumea presei
De Elena BONDOR
Roxana LĂZĂRESCU –
A scrie astăzi despre Eminescu este nu numai o încercare intelectuală, ci și un act de curaj pentru că trebuie să dialoghezi, nu de puține ori polemic, atât cu istoriografia clasică, strivitoare, cât și cu mareea de impostură culturală, gălăgioasă, care se agață de posteritatea lui. Profesorul Ioan Milică, universitar de clasă și urmaș al lui Eminescu pe scaunul directorial de la Biblioteca Centrală Universitară din Iași, și-a asumat un astfel de pariu cu un volum* care, într-o țară normală, ar lua premiul Academiei.
Eminescu. Chipul de cerneală (I)
De Florin CÎNTIC
Eminescu. Chipul de cerneală (II)
De Florin CÎNTIC