NOVA STUDIA CLASSICA. Nova series. IV, 2017. LUPTA CU HAOSUL. Terminologia cosmogoniilor presocratice

„Dacă balaurul este într-adevăr o formă de Haos, atunci el trebuie să fie cumva lipsit de limită sau să fie cumva peren. După cum vom avea ocazia să vedem, balaurul este, stricto sensu, un monstru clasic şi pe deplin muritor, dar interpretările hagiografilor îl transformă în simbolul Diavolului, al păgânismului sau al Răului în genere, împotriva cărora sfinţii trebuie să lupte la nivel spiritual.” (Mihail-George Hâncu).

„Pariul cărţii stă în ideea, aş spune chiar teza, că, în viziunea extrem de originală – în pofida oricăror similarităţi, posibile sau intuite – a grecilor Antichităţii, cosmogonia este de văzut nu ca un act, să zicem aproape magic, de ordonare, ca şi cum s-ar roti o baghetă feerică, a elementelor (iniţiale şi apărute pe parcurs) de către un demiurg absolut, creator al acelora, ci că naşterea lumii a însemnat o luptă, o încleştare durisimă între non-ordine, adică „haos” – termen, de altfel şi sub nicio formă întâmplător, pur grecesc –, şi elementele, probabil purcese din el, care, asociindu-se şi stabilizându-se, ulterior şi echilibrându-se, au sfârşit prin a nega diformitatea, prin a o structura, aşadar prin a da amorfului originar şi diformului înfăţişarea inteligibilă, raţionalizabilă, a cosmosului, a Totului, mai mult sau mai puţin ponderat şi armonios, dar logic şi palpabil, ordonat şi cert, pe care l-au cunoscut oamenii începuturilor şi urmaşii lor, aşadar la scara antropogenezei universale.” (Liviu Franga)

 11,856 total views,  2 views today