MODELAREA ELECTRICĂ INVERSĂ. APLICAȚII ÎN GEOFIZICA DE SONDĂ

Fundamentarea teoretică a problemei inverse în geofizică a fost elaborată de G. Backus și F. Gilbert (1967, 1968, 1970), aceasta fiind definită ca proces de obținere a unor metode ale structurii geologice a subsolului care să descrie în mod adecvat un set de date de observație. Deoarece modelarea inversă încearcă să reconstituie structura subsolului pornind de la un set de măsurători geofizice, astfel încât răspunsul modelului să ajusteze cât mai precis datele de observație în limitele unor erori de aproximare, alegerea unui model de interpretare cât mai apropiat de realitate este deosebit de importantă. Așa cum se cunoaște, în geofizică există o multitudine (uneori, o infinitate) de modele de interpretare care explică suficient de bine un anumit set de măsurători, deci soluțiile obținute în urma modelării inverse nu sunt unice. Problema poate fi rezolvată, într-o anumită măsură, prin constrângerea soluțiilor, astfel încât acestea să includă anumite informații disponibile „a priori” în legătură cu parametrii modelului de interpretare.

Cursul urmărește prezentarea problematicii deosebit de complexe a modelării inverse a datelor geofizice, punând accentul pe aplicațiile acestui tip de modelare în investigarea electrică a sondelor. Sunt prezentate problemele teoretice legate de procesul de modelare inversă, bazele matematice ale acestui proces, algoritmii de calcul frecvent utilizați în acest scop și implementarea lor numerică. De asemenea, sunt analizate stadiul actual și principalele tendințe existente pe plan mondial în domeniul modelării inverse a datelor electrice de sondă și sunt prezentate în detaliu studii de caz care ilustrează aceste tendințe.

 12,063 total views,  4 views today