TELEFOANE: Redacție 021 410 23 84 | Tipografie 021 315 25 10 | Librărie 021 305 37 03

Modele de viață între alb și negru

Alexandru Calmacu (3)O serie de întâmplări, trăite și povestite în ultima vreme, ne-au pus pe gânduri, fascinându-ne prin… Cu siguranță că cititorii vor adăuga ultimul cuvânt, cel potrivit, pentru a încheia propoziția. Nouă nu ne rămâne decât să  relatăm, cu toate riscurile, evenimentele, așa cum s-au derulat.

Un bun prieten de-al nostru, profesor la o școală de prestigiu (și fâțoasă) din buricul Capitalei, a făcut un experiment cu elevii săi. După o discuție contradictorie în cancelarie cu o parte dintre colegi, dascălul nostru s-a dus la oră, într-o clasă de a VII-a. Trebuia să predea copiilor despre „Morală”. Înainte de a începe lecția, i-a întrebat: „Care sunt modelele voastre de viață, în afară de părinți și bunici?”. Răspunsurile au fost variate. Profesorul a remarcat că toate numele rostite aparțin unor persoane care fac parte din aceeași tagmă, puternic mediatizată la tv, pe internet și în tabloide: Gigi B, Bianca D, Monica G, Irinel C, Lorette, Salam. Asigurăm cititorii, care nu sunt informați la zi cu viața mondenă autohtonă, că nu este vorba de autori de mari creații artistice, de gânditori în ale filosofiei și cercetării științifice.

O colegă de-a noastră a trăit o dramă. Într-o zi fatidică de joi a fost anunțată că i-a murit tatăl pe care l-a îngrijit și iubit ca pe ochii din cap. S-a simțit singură și neajutorată. Exact în ziua cu pricina – chiar așa s-a nimerit – a primit un telefon de departe. La celălalt capăt al firului, o voce apoasă de femeie i-a atins timpanul: „Doamna Profesoară, ce bine că v-am găsit! Sunt fosta dumneavoastră studentă, Mariana, mă mai țineți minte? De un deceniu trăiesc în Canada și de doi ani vă tot caut. În sfârșit v-am găsit! Ați fost modelul meu de viață și nu v-am uitat nicio clipă. Am simțit că voi da de dumneavoastră și am reușit! Dar de ce plângeți?…”. Finalul convorbirii telefonice a schimbat rolurile: „Doamna Profesoară, vă somez – așa ne spuneați la fiecare curs, «vă somez să învățați!» – ca peste două ore să vă duceți la prima bancă și să ridicați un mic ajutor de înmormântare din partea mea și a soțului”.

Într-o zi ploioasă de aprilie, pe la prânz, ne-am întâlnit cu un fost coleg de liceu. Bucurie mare! Știam că a ajuns un avocat important în lumea jurisprudenței, o personalitate în domeniu. În fața unei cafele am stat la palavre ore întregi. După ce am depănat o mulțime de amintiri din adolescență, dintr-o curiozitate personală și naivă (am fost și noi târâți prin tribunale) l-am întrebat de ce avocații folosesc în timpul proceselor o lingvistică pe care nu o înțelege nici cel care condamnă, nici condamnatul, nici martorii, nici asistența din sala de judecată. Amicul stă puțin pe gânduri și ne spune: „În primul rând, limbajul juridic este unul semantic bine definit, are un impact imediat, nu creează confuzii, nu dă naștere la interpretări inutile. Mai mult, impresionează. Prin acest limbaj, eu cel puțin devin model pentru clienții mei”. „Iată un prim exemplu – continuă avocatul nostru cu seriozitate – ca să înțelegi mai bine: reclamanta l-a reclamat pe el care a devenit reclamat sau pârâtoarea l-a pârât pe el care a devenit pârât. Nimic mai mult. Următorii termeni sunt «apelantul-pârât», «apelanta prin aderare», «intimata» sau «intimatul»”. În ce ne privește, până la un punct am înțeles. Apoi, amicul avocat a venit cu un exemplu convingător și a relatat un caz în care limbajul său juridic nu a dat greș. Reproducem integral povestea, consemnând, întocmai și fără artificii lingvistice, termenii folosiți de fostul nostru coleg  de bancă: „Într-o după-amiază a intrat în biroul meu o doamnă la vreo treizeci și cinci de ani, căsătorită de șase ani și tare frumoasă. Vroia să intenteze proces cumnatei ei, sora mai mică a lui bărbat’su, și ea măritată, deoarece a fost numită singura moștenitoare a averei mamei lor, care a crăpat și care nu a înghițit-o niciodată pe noră, ci doar pe ginere, așa cum se întâmplă frecvent în viață. Am fost foarte atent la tot ce mi-a spus, am notat informațiile primite, i-am făcut o listă cu documentele trebuitoare, după care i-am spus: «din acest moment, prin solicitarea ta (deja ne tutuiam), am devenit avocatul tău în instanță, mai exact tu ești pârâtoarea care ai pârât-o pe cumnată, care a devenit pârâtă, prin urmare eu susțin pâra ta cu toate argumentele, pentru ca pâra ta să aibă câștig de cauză, tu însă nu trebuie niciodată să mă pârăști soțului tău, așa cum nici eu nu te voi pârî soției mele. Nu vreau să ne pârâm decât unuia altuia, ori de câte ori ne întâlnim». Firește că am câștigat procesul. Fericită, clienta a venit și mi-a mulțumit, declarându-mi: «Sunt pârâtoarea ta, numai a ta, tu ești pârâtorul meu, numai al meu, amândoi ne vom pârî la infinit, îi voi pârî pe dușmani până la moarte numai la tine, apărătorul pârei mele!»”.

1,755 total views, 2 views today

Tagged

About Alexandru CALMÂCU

Alexandru Calmâcu este unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti pe Educaţie, cu o experienţă în presă de peste 25 de ani, timp în care a lucrat pentru instituţii media precum Agerpres (unde a fost corespondent de război în Transnistria), Evenimentul Zilei, Gardianul şi Puterea. Din 2011 predă Genurile presei scrise la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti, iar din 2012 ocupă funcţia de redactor şef al Editurii Universităţii din Bucureşti.

View all posts by Alexandru CALMÂCU →

Alte articole

Lasă un răspuns