PERCEPȚIA RISCURILOR NATURALE: CUTREMURE, INUNDAȚII, ALUNECĂRI

Percepția riscurilor naturale reprezintă în cazul comunităților expuse și vulnerabile o verigă esențială în analiza relației de coping om-mediu și un parametru important în cuantificarea vulnerabilității complexe, variabilă predictivă centrală în ecuația riscului.
Lucrarea are ca obiectiv, pe baza dezvoltării unor metodologii eficiente de evaluare, identificarea unor patternuri de relaționare a diferitelor comunități umane cu situații de risc natural, în funcție de caracteristicile de mediu, de indicatorii de vulnerabilitate psiho-socială și economică, cu rezultate aplicabile în managementul dezastrelor.
Modelul clasic dispozițional a constituit un punct de reper în proiectarea anchetelor psiho-sociale, fiind de expectat ca identificarea și cuantificarea adecvată a unor trăsături (factori), precum anxietatea, vulnerabilitatea la stres, locusul de control (intern/extern), intoleranța la incertitudine, să funcționeze predictiv în raport cu variabilele comportamentale (dependente) agregate, cum ar fi copingul adaptativ versus dezadaptativ.
În funcție de constelația riscurilor specifice teritoriului României și a vulnerabilităților rezultate din particularitățile locuirii urbane sau rurale a spațiului, cercetarea s-a axat pe problematica relaționării cu riscul seismic, cu riscul inundațiilor și al alunecărilor de teren în areale caracteristice: Municipiul București, Delta Dunării și sectorul subcarpatic al bazinului râului Prahova.

 15,761 total views,  14 views today