CONSTANTIN PILIUȚĂ
CULOARE DE ZENIT

Constantin Piliuță omologhează în pictura românească scena de gen ca expresie a derizoriului cotidian și tablourile cu subiect floral ca loc de manifestare a esteticii simplității și armoniei paletei, ce susțin metafore plastice cu caracter liric. ambele sunt atinse nu numai de paloare într-o lumină vie, levantină, de soare aflat la zenit, ci de pasiuni ardente, exprimate de subtilele arabescuri ale compoziției. Este o ilustrare a acelui spiritus loci ce balansează paradoxal între frecventarea hazardului și seninătatea contemplării propriei inacțiuni sau a frumuseții în expresia sa vegetală.