CUTREMURELE ÎN LUMEA ROMANĂ ÎNTRE SECOLELE I‒IV p. Chr.

Lucrarea, concepută în două părți, propune o analiză a impactului social al cutremurelor în Imperiul Roman, între  secolele I-IV p. Chr. În prima parte, investigăm raportul dintre seisme și peisaj, așa cum reiese din sursele antice. Producerea cutremurelor, agenți ai instabilității oicumenei într-o lume descrisă ca ordonată și perfectă, a avut drept consecință o acutizare a percepției peisajului, prilejuind reflecții cu privire la transformările pe care fenomenele naturale le provoacă asupra mediului. O serie de observații punctuale demonstrează anxietatea comunității în fața perturbărilor regi-mului hidrologic, precum și a morfologiei formelor majore de relief. Evaluările efectelor cutremurelor asupra peisajului antropic – centrele urbane și, în mai mică măsură, teritoriile rurale – pun în evidență ideea de dezorganizare gravă a comunității, căreia, pentru a se restabili, îi este necesar un sprijin exterior, de natură umană, dar și divină.