SISTEMUL ANTROPONIMIC AL ROMILOR DIN ROMÂNIA
PERSPECTIVĂ ISTORICĂ ȘI COMPARATĂ

„O istorie a numelor purtate de romi în spațiul românesc nu a fost realizată până acum, deși, prezența acestora în documentele medievale prin menționări în diverse împrejurări (danii, moșteniri, vânzări etc.) este una extrem de abundentă. Prima mențiune a romilor în documente este cea din 1385, ca „robi țigani”, desemnând statutul de sclavi al acestora, urmând să fie încadrați astfel, fără ca numele de persoană ale acestora să fie menționate mai mult de o jumătate de secol. Primele antroponime ale romilor apar la 1441 (Manea, Pascu, Micu), ca nume unice, patronime, reprezentative pentru sălașele pe care le desemnau. Începând cu acest document, în Țara Românească pe parcursul secolului al XV-lea sunt înregistrate 60 de antroponime, iar în Moldova 206, urmând ca în secolul al XVI-lea numărul acestora să crească la 698 în Țara Românească și 957 în Moldova, numărul total de antroponime întâlnit pe parcursul celor două secole în ambele regiuni fiind de 1921. Drept urmare, unul dintre motivele pentru care o astfel de lucrare reprezenta o necesitate era dat tocmai de abundența numelor prin care romii sunt prezenți în documentele medievale, nume care așteptau să fie analizate și puse în valoare mai ales din perspectiva criteriului etnic, atât formele comune cu sistemul antroponimic românesc, cât și cele specific rome. Astfel, prin realizarea acestei lucrări ne propunem o revitalizare a numelor specifice rome care să fie preluate și integrate de către romii din societatea actuală, nu doar ca supranume, ca porecle, ci și ca nume oficiale, încercând astfel să punem la dispoziția cititorilor un inventar de nume mai vechi sau mai noi, dar însuflețite de spiritul limbii și al culturii romani”.