COMUNICAREA DE CRIZĂ ÎN DOMENIUL ALIMENTAR
FUNDAMENTE TEORETICE ȘI DIRECȚII DE CERCETARE

Cartea explorează comunicarea de criză dincolo de definiții rigide, propunând o perspectivă actuală, ancorată în tendințele internaționale și în realitatea complexă a modului în care organizațiile, autoritățile și mass-media construiesc sens în momente critice.
Îmbinând fundamente din sociologie, medicină și științe politice, volumul oferă o viziune coerentă și integratoare asupra mecanismelor care modelează comunicarea în situații de criză, de la gestionarea riscului până la dinamica discursului public.
În centrul volumului se află evoluția comunicării de criză ca domeniu, analizată prin concepte-cheie precum globalizarea, arena retorică sau teoria contingenței, care extind și rafinează cadrul teoretic existent.
Prin raportare la cele mai recente contribuții din literatura de specialitate, lucrarea actualizează atât definițiile, cât și modelele de evoluție a crizelor, de la structura clasică în patru etape propusă de Fink (1986) la perspective contemporane, precum modelul regenerativ propus de Coombs (2019).
Rezultatul este un cadru coerent și relevant, care conectează teoria cu exemple documentate și oferă cititorului o înțelegere nuanțată a modului în care comunicarea devine un instrument esențial în gestionarea crizelor.