1984: THE LAST GENERATION OF ROMANIAN COMMUNISM

Ideea alcătuirii volumului  1984. Ultima generație a comunismului  românesc, al cărui titlu amintește deopotrivă  de distopia lui Orwell și de anul  nașterii majorității autorilor, a rezultat din interesul deosebit al studenților  pentru un curs opțional desfășurat în cadrul Facultății de Litere bucureștene:  “Literatură și ideologie comunistă”. Cei mai mulți dintre autori, studenți în anii terminali și viitori masteranzi ai  Literelor sau Filosofiei bucureștene, reprezintă  deja niște nume cunoscute în  presa culturală  autohtonă. Alți colaboratori ai volumului sunt studenți străini,  buni cunoscători ai limbii române, interesați să-și exprime opiniile despre un  fenomen pe  care nu l-au experimentat, dar ale cărui efecte de ricoșeu politic și  cultural le-au resimțit fie în România tranziției, fie în alte spații geografice sudest europene. Antologie îngrijită și indice de nume de Igor Mocanu. „Volumul de  studii culturale are în vedere expunerea argumentată a unor noi perspective de  cercetare a comunismului românesc  și a influenței sale asupra mentalității  perioadei de tranziție. Cartea este concepută  ca un studiu în trei părți, fiecare  dintre acestea corespunzînd unei metode de cercetare: „Analiza biografică“,  „Critica literară“ și „Analiza de artă, învățămînt, societate și religie“. Secțiunile  volumului caută să familiarizeze un public cît mai larg cu punctul de vedere al  „ultimei generații a comunismului românesc“ asupra principalului fenomen care  a marcat istoria politică și  culturală  a României postbelice. Secțiunea de  „Analiză  biografică“ reciclează  ficțional  amintiri personale pe „tonalități  ironice, jucat-nostalgice“. Anecdotele copilăriei sînt evaluate din perspectiva  lucidă  a maturității. Analiza întreprinsă  de autori dezvăluie modul în care  reflexele din comunism depășesc granița anului 1989, urmărind „traumele pe  care sistemul le-a perpetuat în lumea adultă  post-decembristă“. Secțiunea de  critică  literară  a volumului evaluează/analizează  mecanismele de adaptare ale  scriitorului român la „contractul politic de utilitate culturală și profesională  propus de autoritățile comuniste“. Principalele teme ale acestor studii sînt  concesiile etice, „modele individuale de protecție estetică“ – stilistica aluziei și a  parabolei literare  –, „replierile ideologice  și strategiile de poziționare a biografiei  și a operei în cîmpul canonului politic(oficial)“. Ultima secțiune  trasează  cîteva perspective interdisciplinare  și transculturale prin urmărirea  „efectelor de ricoșeu“ ale ideologiei comuniste asupra unor zone afectate direct  sau indirect de „suflul contaminării politice“ – religia, arta fotografică, școala.  Studiile de caz dedicate unor scriitori precum Tudor Arghezi, Alexandru Ivasiuc,  Constantin  Țoiu sau Ion Druță  depășesc granițele comunismului românesc  și  oferă o imagine amplă a modului în care o totalitarismele pot influența destinul  literar. Ultima generație a comunismului românesc poate fi considerat un  excelent  material auxiliar didactic pentru cei preocupați de istoria politică și  culturală  a  perioadei 1944-1989.” (Cezar Gheorghe, „Semnal: 1984. Ultima  generație a comunismului românesc; Identitate de frontieră  în Europa lărgită.  Perspective comparate”, în Observator Cultural, nr. 458, 22 ianuarie 2009)