ESHATOLOGIA ÎN TEOLOGIA PR. DUMITRU STĂNILOAE ȘI ÎN CEA A LUI KARL BARTH. STUDIU COMPARATIV

De-a lungul secolelor, misterul vieții veșnice a fascinat și a născut întrebări multiple din partea tuturor teologilor, filosofilor sau gânditorilor creștini.

În contrast cu accentele seculariste ale societății contemporane, teologia Părintelui Stăniloae și cea a lui Karl Barth oferă imaginea prezenteismului eshatologic al Împărăţiei lui Dumnezeu. Atât Părintele Stăniloae, cât și teologia barthiană aduc în prim-plan dimensiunea eshatologică a teologiei și prezintă o eshatologie inaugurată, nu doar o eshatologie rezervată exclusiv realităților viitorului sau vieții de veci.

Cei doi mari teologi ai secolului 20, Părintele Dumitru Stăniloae şi Karl Barth, au fost deseori puși în analogie. Părintele Stăniloae a primit chiar apelativul de „Karl Barth al Răsăritului”. Totodată, Părintele Stăniloae a apreciat în mod deosebit teologia barthiană. Deseori, mai ales în magnus opusu-ul său, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Părintele Stăniloae a citat din teologia lui Barth, apreciind deseori viziunea teologică a lui Barth, care a reușit o reevaluare a teologiei protestante tradiționale, influențând-o în mod pozitiv în raport cu învățătura de credință creștină ortodoxă. Părintele Stăniloae a salutat mai ales reconsiderarea de către Barth a pozițiilor protestante referitoare la eshatologie, Biserică și transcendența lui Dumnezeu. Teologia eshatologică a Părintelui Stăniloae descoperă o eshatologie prezenteistă și viitoare în același timp, care este imprimată lumii de la creație și care se amplifică prin venirea Domnului Iisus Hristos în lume. Fiorul veșniciei nu este ceva ascuns, ci se descoperă oamenilor care se împărtășesc cu Hristos prin Sfintele Taine, în Biserică, prin lucrarea Sfântului Duh.