FRESCA BIZANTINĂ ȘI MAREA ARTĂ A LUMII

,,Privită din perspectiva democratică și nivelatoare a culturii și artei post-moderne, trebuie să spunem că arta și disciplina frescei își confirmă propria identitate și își asumă, prin gesturile cele mai mici la care ne vom referi, întregul ei trecut, precum și «sarcina» de a nu fi deloc un exercițiu plastic facil, spontan, experimental la modul gratuit, inovator «doar de dragul artei».

Arta frescei, cu deosebire a celei bisericești-bizantine, care face obiectul cercetării noastre, este o artă care trebuie practicată ca un modus vivendi, cu toate riscurile pe care le implică, pentru că și acest fel de a fi în artă este o alegere, o opțiune căreia i se cuvine aceeași considerație ca și oricărei mari descoperiri plastice actuale.” (Autorul)