EQUATIONS WITH PARTIAL DIFFERENTIALS

Exemple de ecuații cu derivate parțiale au apărut de timpuriu, încă de la descoperirea calculului diferențial și integral la sfârșitul veacului al XVII-lea, în lucrările lui Newton și Leibniz. Studiul lor sistematic este început însă de către Euler. Chiar din acea vreme teoria ecuațiilor diferențiale cu derivate parțiale ocupă un loc central în cadrul analizei matematice, în principal datorită conexiunilor sale directe cu fizica și alte științe ale naturii, dar și datorită rolului său în geometrie. De atunci progresele în domeniu au fost profunde, chiar impresionante și extrem de diverse, fiind legate de numele unora dintre cei mai de seamă matematicieni cum ar fi (într-o ordine, oarecum aproximativă, cu caracter mai degrabă istoric): J. D’Alembert, D. Bernoulli, L. Euler, J. Lagrange, P.S. Laplace, S.D. Poisson, K.F. Gauss, G. Green, J.B. Fourier, A. Cauchy, B. Riemann, L. P. Dirichlet, K. Weierstrass, K. Neumann, H. Poincaré, D. Hilbert, iar enumerarea ar putea continua cu majoritatea numelor mari de matematicieni din veacul al XX-lea, dintre aceștia amintind (doar) pe H. Lebesgue, J. Hadamard, J. P. Schauder, I. Petrovski, R. Courant, S. L. Sobolev, L. Schwartz, L. Gårding, L. Hörmander.