FANTASTICUL ȘI REALISMUL MAGIC ÎN LITERATURA SÂRBĂ (POST)MODERNISTĂ

Fenomenul prozei realismului magic din literatura sârbă nu poate fi analizat separat de literatura contemporană postmodernă și nici de literatura fantastică, astfel că există o punte indestructibilă între cele trei discursuri, temporal și spațial îndepărtat.
Fenomenul realismului magic exotic sârb se bazează pe două concepte.
Unul dintre ele face referire la exploatarea moștenirii bizantine în căutarea a ceea ce Vestul consideră exotic și atractiv. Cel mai concret exemplu pentru acest concept a realismului magic este creația lui Milorad Pavić.
Cel de-al doliea concept al realismului magic în literatura sârbă se bazează pe impresia pozitivă a primitivismului Balcanic, drept un lucru mai real și mai vital decât Europa cea excesiv civilizată, „decadentă” și „obosită”. Exemple pentru această variantă a realismului magic în literatura sârbă ni le oferă operele lui Milorad Bulatović.
Legitimitatea componentelor realismului magic sârb în diferite forme de ars combinatoria este confirmată de proza autorilor generației de aur, Miodrag Bulatović, Danilo Kiš, Borislav Pekić sau sau în proza lui Milorad Pavić, menită să includă cititorul în jocul unor interpretări diverse, astfel încât sentimentul de confort și de stabilitate al cititorului, de încredere în lumea fictivă, să fie zdruncinat.