„IUBIRE-N VECI, IUBIRE-N VECI, IUBIRE-N VECI”. DECASILABUL ROMANIC RECEPTAT CA TRIMETRU IAMBIC

Cercetarea de față combină metrica comparată cu metrica istorică într-o analiză contrastiv-diacronică, în încercarea de a stabili dacă o schemă comună versurilor décasyllabe, endecasillabo și iambic pentameter poate fi sau nu izolată și descrisă, în condițiile unei identități prozodice pe care oricine o simte intuitiv, dar care se vede pusă sub semnul întrebării de particularitățile, motivabile idiomatic, ale fiecărui tip de vers în parte. Cu toate că elucidarea acestui aspect reclamă un studiu descriptiv, sincronic, așezarea celor trei tipuri în perspectivă istorică a fost obligatorie, știindu-se că versul galo-romanic a dat naștere celui italian, pe când cel englez este un mixtum compositum al primelor două. Concluzia la care prezenta lucrare ajunge este afirmativă: en/decasilabul franco-italic și pentametrul englez sunt, într-adevăr, trimetri iambici dodecasilabici, a căror structură provine din trimetrul ritmic latin și se conservă în condițiile idiomatice ale limbilor de adopție. Teza acestei lucrări este, așadar, dublă, comportând un aspect sincronic și altul diacronic.