ANTOLOGIA PALATINĂ – POEMELE CREȘTINE

Gravate în marmura bisericilor sau întipărite pe lemn, bronz sau pergament și adunate mai târziu în paginile primei cărți a Antologiei Palatine, poemele-inscripții din acest volum – căci „inscripție” traduce întocmai termenul grecesc ἐπίγραμμα − surprind momentul în care civilizația clasică și cea creștină au izbutit să consune: iambul a devenit expresie a credinței populare, distihul elegiac a propovăduit dogma, hexametrul homeric a reînceput să cânte imnuri. Departe însă de a fi imitații terne ale modelelor clasice, „sfintele și pioasele epigrame” sunt mărturia procesului rafinat prin care adepții noii religii au preluat și au preschimbat limbajul poetic moștenit, pentru a da naștere unor structuri de semnificație diferite, cu rădăcini în tradiția literară a Antichității grecești. În acest context de metamorfoză culturală, lingvistică și de credință, poemele creștine − epigrafice stricto sensu ori literare − creează o legătură, sugerată în cuvânt și tangibilă în expresia ei materială, între retorica erudită, metafora poetică, adevărul dogmei și manifestarea evlavioasă de fiece zi.