“MESERIA CERŞUTULUI ÎN PĂMÂNTUL ACEŞTII PATRII”. FRAGMENTE DE ISTORIE SOCIALĂ ROMÂNEASCĂ, 1800-1900

„Pe parcursul unui secol, de la 1800 la 1900, asistarea sărăciei a evoluat de la atribut oarecum general al bunei guvernări, la domeniu autonom al administraţiei publice. Traseu anevoios şi adesea sinuos, de-a lungul căruia apelul la modernitate, civilizaţie, europenism a fost dublat nu de puţine ori, mai cu seamă până către jumătatea secolului al XIX-lea, de vehicularea tradiţionalului topos creştin al facerii de bine. Transferul asistenţei din registrul religios în cel politic s-a soldat cu etatizarea treptată a acesteia. […] Dezbaterile epocii, mereu justificate de permanenta nevoie de reorganizare a asistenţei săracilor, vădesc adesea o actualitate cel puţin uimitoare, în raport cu progresul întru modernizare pe care ne place să credem că l-am înregistrat, ca indivizi şi ca societate, de atunci încoace. Ceea ce nu înseamnă că lumea nu s-a schimbat, ci că tocmai în pofida acestor schimbări, care cu fiecare zi de azi fac tot mai greu de înţeles zilele de ieri, problematica socială dovedeşte o inepuizabilă persistenţă în timp.”