SUBVERSIUNE ȘI CRITICĂ SOCIALĂ ÎN TEATRUL CHINEZ DIN SECOLUL XXI

Google Books
 

Acest volum reprezintă o incursiune în „teatrul de scenă mică” (xiao juchang) din China secolului XXI. Studiul urmărește felul în care xiao juchang elaborează o serie de estetici și practici teatrale angajate social, expunând tensiunile dintre politicile totalitare, practicile socioeconomice neoliberale și discursurile marxiste antagoniste ce stau la baza statului chinez postmaoist. Profund influențat de variate ecologii teatrale occidentale din a doua jumătate a secolului XX, de tradiția teatrului vorbit modern (huaju), de avangarda rebelă autohtonă din anii ’90, precum și de turnura comercială de la început de mileniu, teatrul de scenă mică lansează noi formule de critică socială ce se dezvoltă într-un context sociopolitic și economic unic. Specific artei chineze contemporane în ansamblu, teatrul de scenă mică își negociază existența și relevanța în societatea chineză în funcție de propriile nevoi de succes comercial, artistic și ideatic. Acest studiu se limitează strict la a selecta și a analiza o serie de spectacole și texte dramaturgice care mizează mai degrabă pe mesajul social transmis publicului precum și pe inovația artistică, decât pe abilitatea comercială de a atrage un public numeros. Operele unor dramaturgi și regizori precum Chen Si’an, Li Jing, Guo Shixing, Tian Gebing, Wang Chong, Yi Liming, Zhang Xian, Zhou Shen etc. sunt explorate așadar în funcție de forța lor critică la adresa societății chineze consumate de valori specifice capitalismului târziu și de politici statale profund intervenționiste în modelul de articulare a discursului artistic.
Studiul explorează în prima parte tendințe generice ale teatrului chinez angajat social, de la noile forme de comedie și satiră cu potențial subversiv, la metadrama istorică cu inflexiuni didacticiste. În a doua parte, sunt abordate tematic o serie de performance-uri emblematice pentru modurile de reprezentare a violenței politice, istorice și de gen din cadrul unora dintre cele mai controversate spectacole chineze de tip xiao juchang. Ultima parte selectează cele mai recente tendințe teatrale de explorare a realităților precare din China urbană, cu accent pe tematici sensibile precum diferențele de clasă socială, discrepanțele economice dintre variatele grupuri sociale din urbanul mare și mic, contribuția disproporționată a acestora la clădirea „visului chinez”, acerb promovat de Beijing.
Volumul face așadar un tur de forță prin modurile și inovațiile de subversiune și critică socială din teatrul chinez contemporan, care oscilează de la sofisticări postdramatice, experimentaliste, intelectualizate și elitiste ale avangardei târzii la cele mai recente idiomuri critice structurate pe neorelism social și intervenționism de tip brechtian. Tranziția înspre noile practici teatrale documentariste și etnografice este rezultatul direct al unui proces de negociere între misionarismul social care îi însuflețește pe oamenii de teatru chinezi și politicile centrale naționalist-didacticiste ce intervin masiv în conturarea și disciplinarea peisajului artistic din China postsocialistă.