CUNOAȘTEREA LUI DUMNEZEU PRIN ÎNTUNERIC ȘI LUMINĂ LA SFÂNTUL IOAN AL CRUCII:
PUNTE SPIRITUALĂ ÎNTRE RĂSĂRIT ȘI APUS

Volumul de față își propune să prezinte tema cunoașterii lui Dumnezeu din gândirea Sfântului Ioan al Crucii plecând de la simbolul luminii și al întunericului. De asemenea, am urmărit să prezentăm elemente de teognosie, atât la autorii primelor veacuri creștine, precum și din tradiția medievală apuseană, tocmai pentru a arăta că între Răsărit și Apus există o tradiție comună, ceea ce constituie o premisă pentru un dialog continuu între tradiția bizantină și cea de limbă latină. Prin viața sa, Sfântul Ioan al Crucii a împlinit cuvintele Mântuitorului: „Cel care vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să își ia crucea sa și să îmi urmeze mie!”(Marcu 8,34) și a ascultat de porunca cea mare a iubirii: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.(Marcu 12,30-31) Prin acestea a ajuns să Îl cunoască pe Dumnezeu în mod tainic, personal și nemijlocit. Mărturia misticului carmelitan transcende veacurile pentru că a izvorât tocmai din această experiență personală care are la bază efortul asectic, pe de o parte și iubirea lui Dumnezeu pentru om, pe de altă parte. Considerăm că atât personalitatea, cât și opera Sfântului Ioan al Crucii, Sfânt și Doctor al Bisericii Apusene se găsesc pe linia Sfinților Părinți ai Bisericii Răsăritene și de aceea pot fi considerate modele de urmat pentru a ajunge o cunoaștere personală a lui Dumnezeu.