REVELAȚIE ȘI FILOSOFIE ÎN MISTAGOGIA SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL
O INTERPRETARE CONTEMPORANĂ A TEOLOGIEI MISTAGOGICE PATRISTICE

Volumul de față reprezintă o cercetare asupra textului Mistagogiei Sfântului Maxim Mărturisitorul, în care teme esențiale ale teologiei patristice (în special cele legate de moștenirea calcedoniană) sunt puse în relație cu idei și contexte provenind din mediul filosofic al Antichității târzii, dar și cu realitatea fundamentală a întâlnirii cu Dumnezeu, pe care cadrul experiențial al teologiei liturgice o face accesibilă creștinului prezent la Liturghia Bisericii. Lucrarea își propune să demonstreze faptul că viața liturgică a creștinului poate depăși limitarea impersonală și nonparticipativă a conceptelor, inclusiv a cele teologice, dintre cele mai înalte. Putem înțelege relația noastră cu Dumnezeu la nivel conceptual, dar putem merge mai degrabă și pe calea experienței directe, neanulând conceptele, dar depășindu-le, prin împărtășirea concretă cu un Dumnezeu prezent și jertfitor. Viața creștinului în Biserică sau viața liturgică poate fi înțeleasă ca o Revelație continuă a unui Dumnezeu prezent în continuare în istorie și în Biserică, unde Își actualizează înțelepciunea Cuvântului Său și a lucrărilor Sale îndumnezeitoare, prin puterea relației. Categoria principală identificată în Mistagogia Sfântului Maxim, propusă ca fundament al teologiei mistagogice maximiene, este relația (σχέσις), pe care o înțelege atât în dinamica tipologiilor mistagogice din prima parte a textului, cât și ca bază a sensului simbolurilor liturgice din partea a doua. Mai mult, autorul are curajul de a explora sensul relației dintre tipologii și simboluri, propunând ideea că Mistagogia este mult mai unitară în mesaj și conținut decât se credea până în prezent, iar faptul că face aceste explorări de sens în acord cu achizițiile filosofice din contextul formativ și duhovnicesc al Sfântului Maxim aduce și mai multă claritate demersului.