TEATRU ECOCRITIC CHINEZ

Piesele de teatru reunite în acest volum abordează relația dintre omul contemporan chinez și natură în contextul capitalismului târziu, al hiperurbanizării și hipertehnologizării existenței moderne, precum și al crizei climatice. În Broaște de Guo Shixing, de exemplu, natura se răzbună pe activitatea umană nocivă prin manifestări intense și bizare, ce scot la lumină absurdul și lipsa de semnificație a destinului uman. Hotpot Marin de Chen Si’an expune o lume aflată deja în pragul colapsului existențial printr-o comedie neagră ce critică violența lentă și aproape invizibilă a politicilor de mediu care afectează în mod disproporționat spațiul rural de cel urban și habitatele marginale defavorizate de cele centrale și afluente. În Nouă cântece de Yan Xiaoping, autoarea construiește o lume distopică aflată în plin proces de autodistrugere, în care inteligența artificială posedă atribute mult mai umane decât umanitatea însăși. Ghețarul Negru de He Yufan definește natura prin chiar absența ei, mai precis prin urbanizare excesivă care înghite orice colț palpabil de cer, anihilând-o cu totul din amintirea omului modern. În Acasă de Gao Ziwen lumea satului primitiv se întâlnește cu urbanul elitist și alienat într-o comedie plină de duioșie; natura și amintirea sa îndepărtată reprezintă singurele surse de echilibru dintre cele două lumi aflate în derivă. Cele cinci piese selectate articulează tot atâtea viziuni ecocritice asupra societății chineze postmileniale și postsocialiste, aflate în plină transformare urbană, socială, politică și climatică.