SCRISORI CĂTRE UN MAI TÂNĂR STUDENT

De când așteptam o carte ca asta! Pesemne din anii studenției. Cristina Bălașa ı̂și deschide cărțile, inima, mintea și amintirile, pentru personajul ei colectiv, mereu proaspăt, care a locuit sau locuiește încă în „casa cuvântului”: studenții de la Literele bucureștene. Convenția literară aleasă este una plină de căldură: scrisoarea. Paginile prietenoase și profunde din Scrisori către un mai tânăr student amintesc, măcar ca punct de pornire, de Scrisorile către un tânăr poet ale lui Rilke și de Scrisori către un tânăr romancier ale lui Vargas Llosa, fără a-și pierde timbrul propriu, cel al unei paradoxale bucurii melancolice. Cartea nu cade ı̂n anecdotică, ı̂n observații meschine, ı̂n uscăciune, ci se înalță către empireul sensului, al rostului.
De o frumusețe matură, create în prezența bolii neliniștitoare, dar ı̂mblânzite prin meditație, rândurile acestui epistolar au numeroase formulări memorabile: ar merita să fie, studențește, subliniate.
Rareori am văzut astăzi atâta încredere binefăcătoare în cuvântul scris și atâta bine născut din singurătatea cititorului de cursă lungă! Prin metamorfoza cea mai firească de la Litere, cititorul de ieri a devenit, iată, scriitorul de azi.
Ioana Pârvulescu