Reviews
Only logged in customers who have purchased this product may leave a review.
30,66 lei
Digital version available on
Google Play
The volume Fabrica de fraze signed by Ioan MILICĂ invites readers to a journey into the fascinating world of the press during the time of Mihai Eminescu. Conceived as a serial, the book captures the condition of the writer in the role of journalist. The atmosphere of the era is reconstructed through the prism of the cultural history of the development of journalism in the 19th century. In the kingdom of ink and paper of the newspaper, Eminescu, the writer, gives life to events and characters detached from immediate reality, but expressively sublimated by the temperament of his pen.
Using the means of language sciences – rhetoric, stylistics, pragmatics, text linguistics – the ingredients of newspaper writing from the Belle Époque are explored, on the border between literature and journalism. The reader will discover how, in the fragile universe of sheets with a life of a day or two, the ideas and vision of an unparalleled writer are combined, what the compositional alloy of Eminescu’s articles consists of or how, in the arena of the press, the rhetorical direction of a polemical tournament is conceived.
The work is addressed to a wider spectrum of specialists and can be usefully read by journalists, television people, influencers or, simply, by anyone who wants to learn that communicating means, in a certain sense, living.
Only logged in customers who have purchased this product may leave a review.
Roxana LĂZĂRESCU –
Un demers extrem de bine articulat, incitant și menit să (re)pună în discuție și să (re)definească locul gazetarului Eminescu în contextul a ceea ce știm (uneori clișeizat) despre opera și personalitatea acestuia. O carte atent documentată, ce nu conține doar o perspectivă asupra modului în care Eminescu a înțeles să-și scrie articolele din Curierul de Iași și din Timpul, asupra liniilor de gândire, dar și de limbă pe care le vizează în aceste articole, ci și un compendiu de istorie a presei, de familiarizare a cititorului cu evoluția discursului jurnalistic – într-o mișcare permanentă dinspre realitățile sociale din lumea largă spre cele de la noi, cu o scrutare atentă a influențelor și a intențiilor (mereu polemice prin raportare la limbajul gazetarilor autohtoni) lui Eminescu, dar și cu o subtilă punere în relație a felului în care poezia, fragmentele de proză și de dramaturgie ale acestuia dialoghează – la nivelul stilului și al preocupărilor – cu demersul de gazetar. De aceea, Fabrica de fraze. Eminescu în lumea presei, volumul lui Ioan Milică, nu e o carte doar despre gazetarul Eminescu, ci despre omul Eminescu și, în egală măsură, un manual ce propune un model de înțelegere a ceea ce a însemnat secolul al XIX-lea pentru cultura românească, așezând articolele lui Eminescu sub semnul conștiinței că limba este oglinda înțelepciunii/ființei unui popor și produsul unei conștiințe ce s-a hrănit din sursele marilor cărți ale lumii.

Recuperări necesare: Fabrica de fraze. Eminescu în lumea presei, de Ioan Milicăde Nicoleta MUNTEANU
Roxana LĂZĂRESCU –
Făcînd un exerciţiu de imaginaţie, după lectura cărţii, ne-am putea întreba dacă există vreun cuvînt în limba română al cărui înţeles să cuprindă în întregime complexitatea analizei pe care a făcut-o profesorul Ioan Milică publicisticii eminesciene. Cuvîntul potrivit ar fi, credem, acela de răs-bunare, în înţelesul pe care îl acordă Constantin Noica acestui termen. În Cuvînt împreună despre rostirea românească (1996), filozoful român ne spune că răs-bunare „însemna, în primul ceas, a face din nou bun ceva“. Referindu-se apoi la întunecatul cuvînt „răzbunare“, Noica îl răs-bună, arătînd cum el poate fi făcut bun, la fel cum, de pildă, „«vremea se răzbună», adică se face bună, se înseninează“
Eminescu şi lumea presei
De Elena BONDOR
Roxana LĂZĂRESCU –
A scrie astăzi despre Eminescu este nu numai o încercare intelectuală, ci și un act de curaj pentru că trebuie să dialoghezi, nu de puține ori polemic, atât cu istoriografia clasică, strivitoare, cât și cu mareea de impostură culturală, gălăgioasă, care se agață de posteritatea lui. Profesorul Ioan Milică, universitar de clasă și urmaș al lui Eminescu pe scaunul directorial de la Biblioteca Centrală Universitară din Iași, și-a asumat un astfel de pariu cu un volum* care, într-o țară normală, ar lua premiul Academiei.
Eminescu. Chipul de cerneală (I)
De Florin CÎNTIC
Eminescu. Chipul de cerneală (II)
De Florin CÎNTIC