ÎNTRE TĂCEREA CHILIEI ȘI GLASUL CETĂȚII
Tradiție și înnoire duhovnicească în vremea Sfinților Nil Sorski și Iosif de Volokolamsk

Lucrarea de față vizează un episod grăitor din istoria și spiritualitatea Bisericii Ruse, marcat de urmele luminoase, lăsate de două personalități-cheie ale vremii – Sfinții Cuvioși Nil Sorski (1433-1508) și Iosif de Volokolamsk (1439-1515) – într-o perioadă tulbure, plină de transformări și reforme produse atât în viața politică, cât și în cea religioasă a țării. Ei renunță la lume cu o intenție clară, dreaptă și pură, devenind apărători înflăcărați ai monahismului și dedicându-se cu toate forțele lor realizării unei reforme a gândirii și a moralei, în societatea de atunci. Acești mari sfinți ortodocși s-au remarcat, în mod deosebit, și au rămas în istorie ca fiind doi pedagogi, apărători și reformatori ai monahismului rus, reprezentanți ai două laturi ale vieții monahale și ale slujirii (viața mistică, contemplativă și acțiunea externă, socială), considerate multă vreme ca fiind în totală contradicție, iar stareții Nil și Iosif – văzuți ca doi dușmani. Prezentul demers de cercetare a fost inițiat cu intenția de a reevalua și de a sublinia rolul deosebit al celor două figuri cu adevărat emblematice – nu doar pentru spiritualitatea rusă, ci și pentru întreaga tradiție ortodoxă –, din dorința de a-i face cunoscuți publicului românesc. În cadrul volumului, se urmărește combaterea unor clișee propagate în istoriografia mai veche – care sugerau existența unei pretinse controverse sau chiar a unei ostilități între cuvioșii Nil și Iosif –, prin valorificarea și interpretarea perspectivelor mai nuanțate, oferite de cercetarea istoriografică recentă. Evidențierea faptului că ei nu se neagă unul pe celălalt, ci au același țel, fiecare îndeplinindu-și sarcinile în felul său; accentuarea bunei relații care a existat între aceștia, cât și a modului în care au cooperat, în ceea ce privește soluționarea diverselor probleme din viața publică – se numără printre obiectivele principale ale cercetării. Lucrarea își propune să aducă un plus de cunoaștere în domeniul teologiei istorice românești, constituind o primă încercare de analizare și prezentare sistematică și cuprinzătoare a vieții, a activității și a moștenirii duhovnicești ale celor două chipuri luminate de sfințenie din Biserica Rusă – Nil Sorski și Iosif de Volokolamsk –, fiind evidențiate atât ancorarea acestora în tradiția Sfinților Părinți, cât și acele elemente de înnoire duhovnicească, promovate prin reformele monahale și prin inițiativele social-filantropice, propuse de ei.