CONECTORII DISJUNCTIVI ÎN LIMBA ROMÂNĂ
O abordare diacronică

Cartea Conectorii disjunctivi în limba română. O abordare diacronică reprezintă un studiu monografic amplu dedicat conectorilor disjunctivi din limba română și propune o abordare diacronică a acestora, investigând nu doar aspectele sintactice, ci și dimensiunile semantice și pragmatice ale structurilor coordonate disjunctiv, pentru a oferi o descriere complexă și integratoare. Analiza se bazează pe o bogată bibliografie românească și străină care cuprinde cercetări de referință mai vechi, dar și recente, din domeniul lingvisticii. Lucrarea este organizată în șapte capitole. Primele două capitole sunt consacrate delimitărilor teoretice generale și conțin observații privind definirea și caracteristicile raportului de coordonare disjunctivă. Sunt analizate tipurile semantico-pragmatice de disjuncție, tipurile de asimetrii care pot apărea în realizarea raporturilor disjunctive, modalitățile de reprezentare sintactică a raporturilor de coordonare disjunctivă, precum și procesele de gramaticalizare implicate în configurația inventarului de conectori disjunctivi. În capitolul al treilea se discută inventarul și tipologia conectorilor disjunctivi din limba română veche și din limba actuală și frecvența lor pe parcursul secolelor al XVI-lea – al XX-lea. Ultimele patru capitole reprezintă minimonografii ale conectorilor disjunctivi din limba română, în care sunt discutate etimologia, înregistrarea lor în primele gramatici și dicționare ale limbii române, caracteristicile gramaticale, asimetriile identificate la nivelul coordonării disjunctive, concurența cu ceilalți conectori și parcursul conectorilor de acest tip în evoluția limbii. Analiza conectorilor disjunctivi se bazează pe un corpus bogat și reprezentativ, extras din texte variate stilistic, datând din secolele al XVI-lea – al XX-lea.