DISCIPLINELE MARȚIALE JAPONEZE ÎNTRE EDUCAȚIE ȘI ARTĂ
FILOZOFIA ACȚIUNII

Recenzii

1. 

   Roxana Lăzărescu – 3 august 2026

   Lucrarea „Disciplinele marțiale japoneze între educație și artă”, semnată de Cezar Cristea, evidențiază cu argumente solide că cercetarea artelor de luptă din punct de vedere filosofic, dincolo de dimensiunea strict tehnică și competițională, reprezintă un vast domeniu cu aplicabilitate directă în viața modernă și contemporană pe care o traversăm. Principii și valori la care ne raportăm astăzi, într-un cotidian marcat inevitabil de o dinamică a fricțiunilor sociale constante și de o competitivitate instinctivă acută, au origini extrem de sănătoase în gândirea tradițională a disciplinelor marțiale nipone. Ca vechi practicant și antrenor de arte marțiale, autorul demonstrează existența unor legături strânse între spațiul divers al pregătirii fizico-tehnice, cu rădăcini de sute de ani, și asumarea unui adevărat cod de conduită existențială, cristalizat dintr-o paradigmă spirituală în care valoarea fundamentală este să înveți să lupți tocmai pentru a nu mai avea nevoie de a lupta.
   Paginile volumului decodifică sistematic și cu finețe modul în care, plecând de la maxima fundamentală „karate ni sente nashi” – „în karate nu există primul atac”, practicantului i se insuflă, printr-o metodologie de pregătire foarte complexă, certitudinea că a învăța confruntarea înseamnă, de fapt, o înaltă școală de autocunoaștere, în care dobândești o desăvârșită stăpânire de sine și controlul emoțiilor în viața de zi cu zi. Bucuria sau tristețea, aprecierea sau ura, binele sau răul sunt stări ce au nevoie permanent de înțelegerea intensității trăirilor, pentru a elimina componenta care aduce dezechilibru în corpul fizic și în cel mental. Prin această incursiune profundă în spațiul marțial japonez, pe care Cezar o utilizează ca pe un instrument de decriptare a mentalității de luptă și de viață, volumul reușește să concilieze pragmatismul aspru al tehnicilor de autoapărare cu armonia interioară extrasă din doctrinele spirituale zen. Această sinteză teoretică umple un gol al pieței editoriale autohtone, o zonă care timp de decenii a fost influențată de o cultură cinematografică comercială facilă și care, chiar și astăzi, suferă din cauza lipsei unor repere autentice de analiză. Din această perspectivă, studiul de față definește antrenamentul de lungă durată nu doar ca pe un simplu efort fizic, ci ca pe o metodă sistemică de cizelare a caracterului și de formare a unei conștiințe sociale responsabile, bazate pe valori.
   Ce mai reușește autorul prin această carte, foarte necesară, cred eu, devenirii omului modern (și complet, aș adăuga)? Ne explică logic lucruri pe care adesea le promovăm instinctiv, dar cărora nu le înțelegem pe deplin substanța profundă. Citându-l pe Sun Tzu, „invincibilitatea se află în apărare, posibilitatea victoriei însă se află în atac”, el ne redemonstrează conexiunea directă dintre tactica pură și controlul psihologic al confruntării, arătând că stabilitatea strategică pornește întotdeauna dintr-o minte perfect controlată și eliberată de frică. A anticipa o luptă și a controla emoțiile care se întrepătrund în minte și corp înseamnă a câștiga pe jumătate confruntarea. A neutraliza un adversar, indiferent de statut, nu reclamă neapărat o ciocnire fizică frontală, o eschivă sau o deviere fiind oricând binevenite pentru a evita victimele inutile și pentru a regăsi acea stare de echilibru, eliberată de ostilitate, care reflectă pilonul central al gândirii tradiționale japoneze, respectiv armonia. Iar când afirmă că „întreaga artă a războiului se bazează pe înșelătorie”, autorul explică mult mai mult decât putem percepe atunci când privim superficial fenomenul. El jonglează cu diferiți termeni tehnici, pentru a ne oferi, cu pipeta, înțelegerea unei viziuni practice extrase direct din experiența maeștrilor fondatori, dar (își permite asumat acest curaj) și a sa personală. Analiza lui cuprinzătoare oferă o perspectivă inedită, ce poate servi drept catalizator de introspecție atât pentru neofitul aflat la primii pași pe Cale, cât și pentru veteranul care cercetează optimizarea randamentului în dōjō, pe suprafața de competiție ori în scenariul critic al unei confruntări reale.

   Constantin Adăscăliței
   Vicepreședinte, Federația Română de Karate Tradițional
   Antrenor emerit, 7 dan karate-dō

2. 

   Roxana LĂZĂRESCU – 5 mai 2025

   Cartea domnului profesor Cezar Cristea, „Disciplinele marţiale japoneze între educaţie şi artă” (în volumele „Metodica acțuunii” și „Filozofia acţiunii”), reprezintă o contribuție remarcabilă și bine fundamentată în domeniul artelor marțiale, explorând cu eleganță intersecția dintre dimensiunea tehnică, reflecția spirituală și abordarea formativă. Viziunea sa multidimensională și integratoare îmbină o analiză riguroasă a cunoașterii aplicate, cu o profundă perspectivă culturală și filozofică, oferind cititorului o experiență intelectuală aparte. Să te apleci asupra unei astfel de lucrări este, fără îndoială, un act de cultură, care îndrăznește să exploreze adâncimile unei discipline foarte complexe, dintr-un unghi mai puțin obișnuit.
   Autorul, vechi practicant de arte marțiale tradiționale sau moderne (maestru 6 dan în Karate Wado Ryu, Kobudo și Universal Fight), se remarcă printr-un prestigios palmares competițional și o serie de lucrări publicate pe piața de profil de la noi din țară, care evidențiază competența și pasiunea lui pentru acest domeniu. Acest nou proiect ar putea fi privitt, îndrăznesc să spun, ca o continuare simbolică a eforturilor unui reprezentant marcant al legăturii dintre România și Japonia, generalul Gheorghe Băgulescu (1886–1963). Ambasador în perioada interbelică în Țara Soarelui-Răsare, autor al volumului „Suflet japonez” (Yamato-damashi), scris în limba japoneză, Băgulescu a fost decorat, în 1939, de către însuși împăratul Hirohito cu ordinul „Tezaur Sacru”, pentru efortul excepțional de promovare a valorilor culturale nipone. Într-un sens foarte apropiat, Cezar preia această moștenire deosebită, promovând nu doar tehnica specifică artelor marțiale, ci și dimensiunea lor filozofică și simbolică.
   Un aspect definitoriu al lucrării este bogăția terminologică și precizia utilizării vocabularului de specialitate. Termenii tehnici japonezi sunt foarte corect utilizați și însoțiți de explicații clare, care facilitează o bună înțelegere a semnificației lor autentice. Acest lucru evidențiază caracterul educativ pe care îl conține și încurajează sportivul să descopere nu doar procedeele de luptă, ci și esența filozofică a artelor marțiale. Aici aș sublinia termenul kata, care nu se rezumă la simplul sens de „formă”, ci desemnează „forma ideală de execuție”, o demonstrație perfectă a tehnicilor specifice unei arte de luptă. În acest context, kata reprezintă atât un instrument de conservare a moștenirii lăsate de fiecare „părinte de școală”, în principal judo, karate, ju-jutsu, aikido, kendo, cât și o metodă de profundă perfecționare a propriei persoane. Dar, totodată, trebuie să evidențiez și distincția esențială dintre kata și jiyu kumite (sau randori în judo), tradus literal ca „luptă liberă”, care arată că, în practică, idealurile tehnice sunt rareori atinse, confruntarea directă având un caracter extrem de imprevizibil.
   După cum am spus, pe lângă latura strict tehnică, lucrarea este impregnată de un puternic mesaj formativ-educativ, care motivează cititorul să descopere în disciplinele de luptă, atât o viguroasă disciplină fizică și un instrument incomparabil pentru dezvoltarea plenară a individului, cât și o punte fascinantă între tradiție și actualitate. Această viziune holistică transformă cartea într-un adevărat ghid, indispensabil pentru toți cei interesați de înțelegerea complexității și valorii artelor marțiale, iar stilul accesibil, îmbinat cu erudiția autorului, o recomandă ca lectură esențială pentru specialiști și pasionați deopotrivă. În concluzie, „Disciplinele marțiale japoneze între educație și artă” se distinge prin profunzimea analizei, claritatea expunerii și capacitatea de a armoniza moștenirea vechilor maeștri cu reflecția contemporană, reprezentând probabil una dintre cele mai valoroase contribuții ale literaturii românești în acest domeniu.

   Prof. dr. ing. Vlad Grigore Lașcu
   Antrenor, promotor arte marțiale
   Membru al Academiei Române – CRIFST