TERMINOLOGIA ASTRONOMICĂ ROMÂNEASCĂ

Studiul Terminologia astronomică românească tratează, sub aspect general, stadiul actual al terminologiei, urmărind definirea și structurarea acestei complexe discipline, care este considerată și o practică metodologică bazată pe reguli aplicabile la nivelul termenilor, dar și un ansamblu de termeni specifici unui domeniu. Obiectul de studiu al terminologiei îl constituie termenul, iar dicționarele specializate reprezintă un punct de pornire în efectuarea unei ample cercetări. În lucrare, lexicul specializat pentru știința astronomică este analizat în profunzime, existând un contrast vizibil între limbajul comun și limbajul specializat.
Analiza termenilor identificați în terminologia astronomică reprezintă esența lucrării. Împrumutul, calcul, creația internă, neologismele, termenii care aparțin lexicului comun ori termenii specializați astronomici sunt prezentați prin intermediul unor exemple edificatoare. Interacțiunea astronomiei cu alte discipline precum chimia, fizica, matematica și meteorologia a permis o circulație a termenilor dintr-o sferă terminologică în alta, după cum se va putea observa și în analiza întreprinsă în studiu.
Metafora științifică în terminologia astronomică românească este redată printr-o serie de termeni specializați. Definirea metaforei, clasificările propuse, importanța acesteia în terminologia astronomică românească, tipurile de metafore utilizate în astronomie, rolul și funcția în definirea și interpretarea imaginii Universului sunt urmărite în cadrul acestei cercetări. Universul se află într-o continuă expansiune, iar limbile, la fel ca acesta, se extind prin acumularea de noi termeni, care consolidează vastul orizont al cunoașterii umane.