Paris Pallady

Paris Pallady este un eseu expozițional, o dispunere aproape aleatorie de opere. Nu e o expunere sau un demers expozitiv. Expunerea este un discurs, o articulare de argumente – fie ele pur vizuale – care încearcă să convingă un auditoriu de caracterul obiectiv al unui parcurs anume. Așa se petrece în expunerea unui avocat, care ține să demonstreze că lucrurile au decurs doar într-un anumit fel, într-o singură direcție și cu un sens unic. Expunerea curatorială este și ea o pledoarie, o formă de retorică în sprijinul unei teorii asupra artei, asupra unui artist, asupra unei perioade. O expunere are tacite aspirații teoretice, iar uneori chiar științifice – ea încearcă să (se) convingă că și în lumea evanescentă a faptelor artistice poate fi făcută ordine, pot fi decelate procese și evoluții.