SCIENCE SKEPTICISM TEMPORAL AND RELIGIOUS AGENCY IN VACCINATION AND CLIMATE CHANGE CONTROVERSIES

Google Books
 
Volumul se poate achiziționa în format electronic prin
Google Play

Neîncrederea față de știința tradițională și expertiza bazată pe dovezi, sau „scepticismul științific”, este înrădăcinată în postmodernitate. Ezitarea față de vaccinare și scepticismul față de schimbările climatice sunt ambele forme de respingere a expertizei și de căutare a unor corpuri alternative de cunoștințe. În această cercetare sociologică, am studiat construcția socială a discursurilor sceptice despre vaccinare și schimbările climatice. Una dintre principalele constatări ale acestei cercetări este că ezitarea față de vaccinare și scepticismul față de schimbările climatice, ca discursuri sceptice, nu susțin afirmația postmodernă a unei pluralități de cunoștințe. Scepticii vaccinării și ai schimbărilor climatice nu contestă avantajele epistemice ale științei, dar resping cu tărie știința tradițională și autoritățile oficiale. În schimb, ei susțin experți marginali în cadrul comunității științifice și își promovează afirmațiile contrare ca fiind factual adevărate. Discursurile despre vaccinare și schimbările climatice care sunt sceptice față de știința tradițională sunt construite social folosind trei tipuri de resurse: încredere selectivă, agenție temporală și agenție religioasă. Aceasta este o asemănare cheie care contribuie la extinderea cunoștințelor despre construcția socială a scepticismului și strategiile specifice utilizate pentru a respinge știința mainstream. O altă asemănare este că scepticii atât față de vaccinare, cât și față de schimbările climatice își structurează discursul în jurul unor teme ancorate în probleme sistemice care cauzează riscuri și vulnerabilități pentru societate în general și pentru anumite categorii sociale. Numeroase probleme și vulnerabilități au apărut în timpul pandemiei de COVID-19 în ceea ce privește măsurile de sănătate publică și perturbările economice, consolidând astfel discursul ezitant față de vaccinare și scepticismul unei tranziții verzi juste. În ceea ce privește diferențele, discursul sceptic față de climă este subdezvoltat în România în comparație cu discursul ezitant față de vaccinare. Acest lucru este legat de neglijarea manifestată de autoritățile publice românești și de reprezentanții mass-media pe această temă, contrastând cu propunerile de politici și dezbaterile publice privind vaccinarea. Cercetarea mea contribuie la depășirea modelului deficitului de cunoștințe, arătând că scepticismul științei mainstream nu este o problemă individuală cauzată de procese cognitive deficitare, ci este un fenomen construit social care câștigă legitimitate din cauza problemelor societale și a disfuncțiilor sistemice.