VIAŢA ŞI SUFERINŢELE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE/ZHITIE I STRADANIIA GRESHNAGO SOFRONIIA (ed. bilingvă şi note)

Apropierea foarte mare de viaţa culturală românească este o trăsătură cu totul aparte a începuturilor literaturii, culturii şi limbii bulgare naţionale. Stoiko Vladislavov, – cu numele monahal Sofronie şi supranumele Vraceanski derivat de la Vraţa, localitate în care a fost numit episcop –, a cărui activitate marchează începuturile relaţiilor culturale bulgaro-române (şi tipărirea în România, în 1806, a primei cărţi în limba bulgară modernă, conţinând scrieri religioase traduse de Sofronie Vraceanski), şi-a petrecut în România ultimul deceniu al vieţii, perioadă care este şi cea mai fecundă în domeniul activităţii lui cărturăreşti. În clipele de tihnă de la Bucureşti, Sofronie şi-a elaborat şi cunoscuta sa Autobiografie, intitulată VIAŢA ŞI SUFERINŢELE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE (ZHITIE I STRADANIIA GRESHNAGO SOFRONIIA).